10 thrillere aproape perfecte, clasate după calitate

De la clasicele lui Fritz Lang și Alfred Hitchcock la producțiile moderne precum Parasite, genul thriller a dat naștere unor opere cinematografice remarcabile. În timp ce unele filme sunt considerate aproape perfecte, există și o categorie specială: acele thrillere care sunt extrem de aproape de perfecțiune, dar au doar câteva mici neajunsuri.

Iată o selecție a celor mai bune thrillere care se află la un pas de statutul de capodoperă:

10. Spies (1928)

Realizat de Fritz Lang, Spies este poate primul film de spionaj cu adevărat excelent care a stabilit convențiile genului. Deși este umbrit de alte opere ale regizorului precum Metropolis sau M, filmul rămâne suspensat și captivant chiar și după aproape 100 de ani.

Povestea se desfășoară într-un ritm bun (dacă nu întotdeauna excelent), oferind întorsături narrative neașteptate și o poveste de dragoste. Pentru un film mut din anii 1920, Spies reușește să mențină tensiunea și să rămână relevant.

9. Gloria (1980)

Regizat de John Cassavetes, Gloria are o simplitate care îl face mai puțin apreciat decât alte filme ale regizorului, dar este considerabil mai distractiv. Este o încercare a lui Cassavetes de a face un film pentru public, mai degrabă decât o dramă sumbră și improvisată.

Gena Rowlands este la fel de dedicată rolului titular ca în celelalte colaborări cu Cassavetes. Povestea, similară cu cea din Léon: The Professional (1994), urmărește o femeie de vârstă mijlocie care protejează un băiat de forțe periculoase legate de mafie.

8. Promising Young Woman (2020)

Deși finalul filmului Promising Young Woman poate fi discutabil, restul producției este impresionant, provocator și de actualitate. Urmărește o tânără care încearcă să se răzbune pentru moartea cuiva apropiat, vânând pe cei pe care îi consideră responsabili.

Abordarea directă a subiectului greu funcționează de cele mai multe ori, beneficiind de un scenariu excelent. Nu este subtil, dar capacitatea sa de a deschide conversații despre subiecte importante este incontestabilă.

7. How to Blow Up a Pipeline (2022)

Așa cum sugerează titlul, How to Blow Up a Pipeline urmărește un grup de activiști de mediu care își escaladează protestele prin sabotaj cu explozibili. Structural, se desfășoară ca un film de jaf, doar că în loc să se fure ceva, ceva trebuie aruncat în aer.

Filmul devine mai suspensat decât te-ai aștepta, iar furia din centrul poveștii străluceștee. Nu este foarte nuanțat, dar nici nu încearcă să fie. Ca thriller despre o problemă socială actuală, se dovedește captivant și provocator.

6. The Crying Game (1992)

Să vorbești despre The Crying Game fără să menționezi twistul este dificil, dar chiar dacă îl știi dinainte, filmul oferă mai mult post-twist. Nu este ca multe filme cu întorsături unde dezvoltarea neașteptată se întâmplă la final.

The Crying Game explorează ce se întâmplă cu anumite personaje după ce lucrurile se schimbă. Chiar și înainte de momentul despre care vorbește toată lumea, există multă suspensiune și tensiune. Dacă rezistă perfect timpului este discutabil, dar există încă mult de apreciat în ceea ce privește scrisul, stilul vizual și actoria.

5. The Last Stop in Yuma County (2023)

La fel ca The Crying Game, este dificil să vorbești despre narativa din The Last Stop in Yuma County. Schimbă lucrurile după primul act, dar nu mult după jumătatea filmului.

Filmul prezintă o situație de luare de ostatici într-un restaurant îndepărtat din Arizona. Există multă tensiune înainte ca lucrurile să amenințe să explodeze. Filmul este conștient că ai mai văzut filme despre situații de ostatici și se joacă cu așteptările tale în moduri foarte inteligente.

4. Blood In, Blood Out (1993)

Cu o durată de trei ore, Blood In, Blood Out (cunoscut și ca Bound by Honor) are spațiu să fie mai mult decât “doar” un thriller. Este probabil mai ușor de definit ca un film de crimă/dramă.

Părți din el sunt palpitante, fiind cu siguranță intens emoțional în modul în care își spune povestea despre mai mulți bărbați și pericolul inerent din viețile lor. Dacă se califică drept epic, este cu siguranță unul dintre cele mai subestimate, iar trei ore trec mai repede decât te-ai aștepta.

3. Soldier of Orange (1977)

Există o anumită autenticitate în Soldier of Orange, care se desfășoară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și se concentrează pe un grup de prieteni din Olanda afectați de invazia Germaniei în 1940.

Este un film Paul Verhoeven mai puțin cunoscut, deoarece lucrările sale de la Hollywood tind să eclipseze Soldier of Orange, cel puțin în afara Olandei. Ambiția filmului îl face ocazional să pară puțin confuz și haotic în moduri care ar fi putut fi neintenționate.

2. Time After Time (1979)

Premisa din Time After Time este extrem de conceptuală: H.G. Wells îl urmărește pe Jack Spintecătorul, dar este implicată și o mașină a timpului reală. Spintecătorul fură mașina timpului și o folosește pentru a merge înainte aproape un secol, apoi Wells o recuperează și îl urmărește prin timp.

Peste toate acestea, filmul este și destul de amuzant uneori. Time After Time este neuniform, dar există multă distracție cu această premisă, Malcolm McDowell (ca Wells) și David Warner (ca Jack Spintecătorul) sunt amândoi excelenți.

1. Rope (1948)

Rope al lui Alfred Hitchcock este totul despre aspectul tehnic, mai mult decât despre povestea pe care o spune. Doi studenți ucid un coleg de clasă și îi ascund corpul înainte de o petrecere la care participă diverse persoane care îl cunoșteau pe individul ucis recent.

Ce face filmul cu adevărat intrigant este faptul că Rope este alcătuit din doar câteva cadre, toate unite pentru a părea un singur cadru. Nu este cu adevărat un singur cadru, dar se întâmplă multe în practic fiecare cadru, iar lungimea medie a cadrului nu este departe de 10 minute.

Maybe Rope este puțin prea concentrat pe artificii tehnice, iar Hitchcock părea să gândească la fel când reflecta asupra filmului, dar mult mai mult din el funcționează decât nu. Sigur, alte filme Hitchcock ar putea fi capodopere absolute, dar Rope este mai aproape de acel statut decât îi place unora să recunoască.

Sursa foto: collider.com