10 filme de mafioți care devin capodopere în primele 10 minute

Un film de mafioți excelent nu pierde timpul. Cele mai bune dintre ele își anunță stilul, tonul și busola morală încă din primele scene. Secvențele de deschidere din această listă sunt incredibil de eficiente din perspectiva narativă, prezentând personajele cheie, dezvăluind motivațiile lor și sugerând temele centrale.

Miller’s Crossing (1990)

“Naiba, Leo, eu vorbesc despre etică.” Deschiderea filmului Miller’s Crossing pare simplă la suprafață, servind să asambleze toate elementele majore ale intrigii. Dar frații Coen o gestionează cu atât de mult stil încât pare mai degrabă construcția de personaj decât expunerea.

Întâlnim șeful mafiei Leo (Albert Finney) și pe sfătuitorul său Tom (Gabriel Byrne) într-un birou întunecat, ascultând pledoaria unui gangster rival. În câteva minute, suntem aruncați într-o lume moral ambiguă unde loialitatea este instabilă și fiecare cuvânt poartă amenințarea vărsării de sânge.

Carlito’s Way (1993)

“Cineva mă trage aproape de pământ… Nu sunt panicat. Am mai fost aici.” Carlito’s Way nu pierde timpul în a submina mitul glamourului gangsterilor. Filmul începe cu Carlito Brigante (Al Pacino) fiind împușcat, soarta sa fiind pecetluită de la început.

Prin a începe cu sfârșitul, De Palma transformă ce ar fi putut fi o poveste banală de gangster într-o tragedie completă, în care fiecare alegere poartă un simț al condamnării.

Mean Streets (1973)

“Nu te răscumperi pentru păcatele tale în biserică. O faci pe străzi.” Puține filme anunță vocea unui regizor la fel de puternic ca Mean Streets. Începe cu vocea lui Charlie (Harvey Keitel) discutând despre religie, vinovăție și păcat, anunțând toate temele centrale ale filmului.

Această deschidere conține întregul film în microcosmos. În special, ne spune multe despre personajul lui Charlie și luptele sale interioare.

Scarface (1983)

“Întotdeauna spun adevărul. Chiar și când mint.” De Palma și Pacino lovesc din nou. Scarface își face intențiile clare de la început: aceasta este o dramă de gangster ca o epică shakespeariană.

Filmul se deschide cu înregistrări de știri despre Mariel boatlift, înrădăcinând povestea lui Tony Montana în istoria reală. Aceste scene arată că Tony nu este un escroc convențional de film de crimă, ci o adevărată forță a naturii.

Casino (1995)

“Când iubești pe cineva, trebuie să ai încredere în el. Nu există altă cale.” Casino explodează în mișcare de la primele momente, cu Sam “Ace” Rothstein (Robert De Niro) urcând în mașina sa doar pentru a fi înghițit de o minge de foc.

Ce urmează este un montaj extraordinar de voce și imagini, în timp ce Scorsese prezintă mecanismele Las Vegas-ului: banii mafiei, atracția cazinourilor și corupția vastă de sub neon.

The Departed (2006)

“Nu vreau să fiu un produs al mediului meu. Vreau ca mediul meu să fie un produs al meu.” The Departed captează audiența instantaneu cu vocea răgușită a lui Jack Nicholson în rolul șefului crimei Frank Costello.

Secvența ne arată un întreg ecosistem de corupție, putere și paranoia. O face rămânând foarte divertisantă: montajul este rapid, dialogul pârâie, tonul este viciosamente amuzant.

Once Upon a Time in America (1984)

Subvertind așteptările genului, Once Upon a Time in America începe nu cu violență, ci cu memoria. O femeie este găsită ucisă. Gangsterii caută pe cineva numit Noodles.

Sergio Leone folosește tăcerea, umbrele și apelurile telefonice care răsună în camere goale pentru a crea o atmosferă de regret spectral. Secvența este despre stare de spirit mai degrabă decât despre intrigă.

The Godfather Part II (1974)

“Ține-ți prietenii aproape, dar dușmanii și mai aproape.” The Godfather Part II începe cu o procesiune funebră siciliană. Aflăm că tatăl tânărului Vito a fost ucis de șeful mafiei locale.

Juxtapunerea speranței tânărului Vito și autoritatea nemiloasă a lui Michael este uimitoare. În câteva minute, filmul stabilește temele sale despre moștenire, exil și Visul American.

The Godfather (1972)

“Cred în America. America mi-a făcut averea.” The Godfather începe cu monologul lui Bonasera, rostit în umbră în fața figurii impunătoare a lui Don Vito Corleone (Marlon Brando).

Este o lovitură de maestru a introducerii: îl întâlnim pe Don nu prin violență, ci prin reputația sa, autoritatea sa liniștită, capacitatea sa de a acorda dreptate în afara legii.

Goodfellas (1990)

“De când îmi aduc aminte, am vrut întotdeauna să fiu un gangster.” Cu această replică, știi că te așteaptă ceva extraordinar. Scorsese nu pierde timpul să ne cufunde în lumea lui Henry Hill (Ray Liotta).

În această secvență și în fiecare care urmează, Goodfellas rescrie regulile filmului de gangster, reușind să fie kinetic, amuzant, brutal, profund și stilat deodată.