10 filme din 1959 care sunt acum considerate clasice cinematografice

Sfârșitul anilor ’50 a fost o perioadă fascinantă și diversă pentru cinematografie. A fost vremea când cinematografia mondială, spectacolul hollywoodian și mișcările cinematografice emergente s-au ciocnit. Mediul se transforma rapid, iar noi voci influente se ridicau prin ranguri.

Fără alte întârzieri, iată clasicele care au definit anul 1959, de la durerile nașterii Noii Valpe Franceze la poezia mitologică braziliană, de la suspenul hitchcockian la coolul hawksian.

10. ‘Pickpocket’ (1959)

Robert Bresson a creat cu ‘Pickpocket’ unul dintre marile filme minimaliste despre criminalitate, un fel de studiu spiritual de caracter deghizat în thriller. Povestea se concentrează pe Michel (Martin LaSalle), un tânăr parizian singuratic care începe să fure nu din disperare, ci din compulsie.

Bresson povestește cu stilul său caracteristic simplificat, bazându-se pe realism și subtext. Filmul ajunge să fie mult mai profund decât pare la suprafață, explorând teme precum vina, grația și posibilitatea renașterii morale.

9. ‘Shadows’ (1959)

Acesta a fost debutul regizoral al lui John Cassavetes, incredibil de realizat pentru un primul lungmetraj. ‘Shadows’ este una din lucrările fundamentale ale cinematografiei independente americane, un portret infuzat cu jazz, semi-improvizat al vieții boheme din New York-ul de la sfârșitul anilor ’50.

Structura liberă a filmului și interpretările crude îi conferă o imediatitate aproape neauzită în producțiile hollywoodiene din epocă. Cassavetes a filmat mare parte din el în locații reale din Manhattan cu ochiul unui documentarist.

8. ‘Black Orpheus’ (1959)

‘Black Orpheus’ reimaginează mitul grecesc al lui Orfeu și Euridice în favelele din Rio în timpul Carnavalului. Orfeu (Breno Mello) este conductor de tramvai și celebritate locală; Euridice (Marpessa Dawn) este o tânără misterioasă în fugă.

Filmul este incredibil de vibrant și plin de viață, pulsând cu ritmuri de samba, culori învălmășite și conotații de pericol. Black Orpheus a câștigat atât Palme d’Or, cât și Oscarul pentru Cel Mai Bun Film Străin.

7. ‘Hiroshima Mon Amour’ (1959)

‘Hiroshima Mon Amour’ relatează o aventură scurtă între o actriță franceză (Emmanuelle Riva) care filmează în Hiroshima și un arhitect japonez (Eiji Okada) pe care îl întâlnește în timpul șederii sale.

Conversațiile lor, intime, confesionale și eliptice, împletesc pierderea personală cu durerea colectivă a războiului. Filmul devine o meditație asupra amintirii și uitării, sugerând că niciunul nu este pe deplin posibil.

6. ‘The 400 Blows’ (1959)

Alt text fundamental al Noii Valpe Franceze, ‘The 400 Blows’ a fost debutul regizoral al criticului devenit cineast François Truffaut. În centrul său se află Antoine Doinel (Jean-Pierre Léaud), un adolescent parizian neglijat de părinții săi și neînțeles de profesori.

Filmat cu camere portabile și lumină naturală, The 400 Blows surprinde Parisul cu o imediatitate documentară, în timp ce infuzează momentele de zi cu zi cu greutate emoțională.

5. ‘Some Like It Hot’ (1959)

Una dintre multele capodopere ale lui Billy Wilder, și poate cea mai amuzantă. ‘Some Like It Hot’ începe cu doi muzicieni (Tony Curtis și Jack Lemmon) care sunt martori la o crimă comisă de mafie și fug din Chicago deghizați ca interprete femei într-o trupă de femei care se îndreaptă spre Florida.

Wilder folosește farsa, jocul de gen și timing-ul comic perfect pentru a crea o comedie care încă se simte modernă, echilibrând glume rapide cu căldură genuină.

4. ‘Ben-Hur’ (1959)

‘Ben-Hur’ al lui William Wyler este epopeea hollywoodiană prin excelență: grandioasă în scară, intimă în emoție și ancorată de interpretarea comandantă a lui Charlton Heston. El joacă rolul lui Judah, un prinț evreu trădat de prietenul său din copilărie Messala (Stephen Boyd) și forțat în sclavie.

Filmat în ecran panoramic glorios cu decoruri masive și mii de figuranți, Ben-Hur reprezintă Hollywood-ul la cel mai ambițios nivel al său. A câștigat un record de 11 Oscaruri și rămâne o realizare impunătoare în spectacolul cinematografic.

3. ‘Anatomy of a Murder’ (1959)

‘Anatomy of a Murder’ este unul dintre cele mai mari filme de sală de tribunal făcute vreodată, o explorare rece și provocatoare a justiției, manipulării și îndoielii rezonabile. James Stewart joacă rolul lui Paul Biegler, un avocat dintr-un orășel mic care apără un locotenent al armatei acuzat că a ucis un bărbat care i-ar fi agresat soția.

Regizorul Otto Preminger împinge granițele epocii, discutând deschis despre agresiunea sexuală, traumă și liniile estompate dintre adevăr și performanță.

2. ‘Rio Bravo’ (1959)

‘Rio Bravo’ este unul dintre marile westernuri americane; relaxat, încrezător și condus de personaje. John Wayne conduce distribuția în rolul șerifului John Chance, care arestează fratele unui fermier puternic pentru crimă.

Regizorul Howard Hawks se concentrează pe camaraderie, competență și curaj moral. Rezultatul este un western care se simte atât mitic, cât și trăit.

1. ‘North by Northwest’ (1959)

‘North by Northwest’ este thriller-ul de urmărire suprem, o aventură stilată, spirituală și nesfârșit de inventivă cu Cary Grant în cea mai debonair ipostază a sa. El joacă rolul lui Roger Thornhill, un director de publicitate confundat cu un agent guvernamental și urmărit în Statele Unite de spioni misterioși.

Amestecând romance, paranoia, comedia și designul vizual impecabil, North by Northwest a inventat în esență șablonul modern al action-thriller-ului. Conține unele dintre cele mai iconice secvențe ale lui Hitchcock, inclusiv atacul cu avionul de deratizare într-un câmp gol.

Sursa foto: collider.com