10 filme romantice dezastruoase care au vrut să fie When Harry Met Sally

When Harry Met Sally, lansat în 1989, a redefinit genul comediei romantice și rămâne și astăzi standardul de aur al acestei categorii. Filmul regizat de Rob Reiner și scris de Nora Ephron a rămas modelul pentru gen, dar puține producții au reușit să îi recreeze impactul.

Povestea îi urmărește pe Harry Burns (Billy Crystal) și Sally Albright (Meg Ryan) pe parcursul a 12 ani și încearcă să răspundă întrebării dacă bărbații și femeile pot fi cu adevărat doar prieteni.

Cea ce face comedia romantică atât de memorabilă este modul realist și onest în care a portretizat iubirea. De-a lungul anilor, multe filme au încercat să surprindă farmecul natural al clasicului, dar majoritatea au eșuat complet.

The Ugly Truth (2009) - Stereotipuri de gen cliccheizate

Katherine Heigl este o actriță talentată, dar nici ea nu a putut salva The Ugly Truth de la a fi un amalgam clicheizat de stereotipuri de gen. Filmul o prezintă pe Heigl în rolul producătoarei TV Abby, care crede cu tărie în iubire.

Pe de altă parte, Gerard Butler îl interpretează pe Mike, exact opusul ei, care se bazează prea mult pe arhetipul misoginului fără scrupule. Scenariul original urma să exploreze în profunzime nesiguranțele lui Abby și de ce își sabotează relațiile, oferind și personajului lui Mike profunzime emoțională.

My Best Friend’s Girl (2008) - Umor pueril și personaje detestabile

După succesul My Best Friend’s Wedding din 1997, a urmat My Best Friend’s Girl, dar asemănările se opresc aici. Filmul lui Howard Deutch îl urmărește pe Dane Cook în rolul lui Tank, al cărui job secundar este să ducă femeile la întâlniri de coșmar pentru ca ele să fugă înapoi la foștii iubiți.

Premisa putea fi transformată într-un comentariu ascuțit despre așteptările absurde ale relațiilor moderne, dar filmul nu explorează niciodată acest aspect și îl transformă pe Tank într-un personaj juvenil.

Someone Like You (2001) - Metafore bovine bizare

Someone Like You a avut premiera cu 12 ani după When Harry Met Sally și a încercat să pună o nouă interpretare pe comedia romantică clasică. Filmul o are în centru pe Ashley Judd în rolul lui Jane Goodale, o asistentă de producție care crede că și-a găsit sufletul pereche în Ray (Greg Kinnear), doar să fie părăsită de el.

Aceasta o trimite într-o spirală ciudată despre o teorie privind modul în care bărbații întreșin relații pe baza obiceiurilor de împerechere bovine. Oricât de nebunesc ar suna, filmul nu tratează întregul lucru ca pe o satiră.

Along Came Polly (2004) - Potențial ratat

Along Came Polly avea totul pe hârtie. Filmul lui John Hamburg îl urmărește pe Ben Stiller în rolul lui Reuben Feffer, un analist de risc a cărui viață se prăbușește când își prinde soția (Debra Messing) înșelându-l în luna de miere.

Povestea ia o întorsătură binevenită când Reuben se conectează cu fosta sa colegă de gimnaziu Polly Prince (Jennifer Aniston). Din păcate, filmul o reduce pe Polly la doar atât fără să încerce măcar să adauge profunzime personajului ei.

Little Black Book (2004) - Comportament de stalker prezentat ca romantic

Little Black Book încearcă să spună o poveste despre cum anxietățile moderne legate de întâlniri se pot manifesta prin comportamente discutabile. În loc să exploreze această idee cu maturitate, îl transformă pe personajul central, interpretat de Brittany Murphy, într-o glumă totală.

Filmul o urmărește pe actriță în rolul producătoarei asociate Stacy Holt, care decide să scotocească prin trecutul iubitului ei Derek (Ron Livingston). Acțiunile lui Stacy o fac să pară o adevărată stalker.

Love Happens (2009) - Romance unilaterală

Love Happens a fost promovat ca o poveste romantică blândă despre două persoane singure care își găsesc alinarea una în cealaltă. Premisa îl urmărește pe autorul de cărți de auto-ajutorare Burke Ryan (Aaron Eckhart), care îi ajută pe oameni să depășească pierderea în timp ce el încă își plânge moartea soției.

Jennifer Aniston o interpretează pe Eloise Chandler, o florăreasă care nu poate să nu se întâlnească cu bărbații nepotriviți. Filmul face o deserviciu masiv actriței și nu oferă personajului ei nicio creștere sau personalitate.

Life as We Know It (2010) - Formulă predictibilă

Life as We Know It o urmărește pe proprietara de brutărie Holly (Katherine Heigl) și pe directorul sportiv relaxat Messer (Josh Duhamel), care trăiesc cea mai proastă întâlnire oarbă și pleacă disprețuindu-se absolut.

Când prietenii lor cei mai buni mor brusc într-un accident de mașină, Holly și Messer descoperă că au fost numiți tutori comuni ai bebelușului Sophie. Configurația este strălucită, dar filmul se bazează pe gag-uri în stilul sitcom-urilor.

Alex & Emma (2003) - Concept ambițios, execuție ratată

Rob Reiner, regizorul When Harry Met Sally, a regizat Alex & Emma, așa că fanii au avut așteptări mari. Comedia romantică cu Luke Wilson și Kate Hudson începe cu multă promisiune.

Povestea îl urmărește pe Wilson în rolul lui Alex, un romancier care are 30 de zile să își termine cartea sau riscă să fie ucis de cămătarii cubani. Hudson o interpretează pe Emma, o stenografă pe care Alex o angajează să îl ajute să își dicteze romanul.

The Switch (2010) - Premisă ciudată, ritm defectuos

The Switch trebuie să fie una dintre cele mai ciudate comedii romantice din anii 2010. Premisa în sine nu este atât de sălbatică - ai pe Jennifer Aniston și Jason Bateman, care împărtășesc o chimie minunată pe ecran.

Filmul o urmărește pe vedeta Friends în rolul lui Kassie, o femeie singură la sfârșitul trizenilor care decide că nu vrea să aștepte bărbatul perfect pentru a avea un copil.

Laws of Attraction (2004) - Chimie excelentă, execuție clicheizată

Laws of Attraction avea toate elementele unei comedii romantice clasice cu Julianne Moore și Pierce Brosnan în rolurile principale. Povestea o urmărește pe Moore în rolul lui Audrey, o avocată de divorț din New York a cărei viață este planificată până la fiecare minut.

Pe de altă parte, Brosnan în rolul avocatului dezordonat Daniel Rafferty este exact opusul ei. Din păcate, comedia romantică se concentrează mai mult pe haosul situațional pentru a-i împinge pe cei doi împreună, în loc să lase romantismul să înflorească prin creșterea onestă a personajelor.

Sursa foto: collider.com