8 comezii clasice bizare și subestimate pe care trebuie să le vezi
Una dintre marile forțe ale filmului ca mediu este varietatea largă de stiluri și tonuri diferite pe care le poate realiza prin viziuni și tehnici diverse. Deși aceste filme sunt rareori cele mai de succes, întotdeauna va exista o audiență pentru proiecte care ies de pe drumul bătut pentru a fi în mod deschis ciudate și excentrice.
Breakfast on Pluto (2005)
În timp ce Cillian Murphy este acum celebrat pentru filme proeminente precum Oppenheimer și The Dark Knight Trilogy, una dintre performanțele sale subestimate și impresionante vine din comedia-drama ciudată Breakfast on Pluto. Filmul îl prezintă pe Murphy ca o tânără femeie transgender pe nume “Kitten” care trăiește în Irlanda anilor 1970, hotărând să-și părăsească orășelul pentru Londres în căutarea iubirii și acceptării de la mama sa pierdută.
Cu filmul având acum puțin peste 20 de ani, este ușor să presupui că conținutul său ar fi îmbătrânit prost. Totuși, respectul pe care îl are pentru personajul principal, combinat cu tonul și spiritul său distinctiv, l-a făcut un clasic cult preferat de către multe audiențe.
Smiley Face (2007)
Gregg Araki s-a dovedit în mod constant a fi unul dintre regizatorii cei mai ciudați și netrăționali, cu fiecare dintre filmele sale câștigând o reputație cultică pentru talentul lor pentru absurditate și nebunie. Chiar și experiența sa cea mai comercial accesibilă, Smiley Face, reușește să adauge farmece și întorsături distincte unei premise clasice de comedie stoner.
Complot urmează o tânără actriță în dificultate care se îmbată accidental prea mult înainte de ziua sa ocupată, rezultând în tot felul de șotii și aventuri greșite prin Los Angeles. Anna Faris oferă o performanță comică principală excepțională.
Me and You and Everyone We Know (2005)
Una dintre comediile-drame cel mai tonal distincte și abstracte pe care le oferă anii 2000, marea varietate de personaje distincte și înflorituri de editare din Me and You and Everyone We Know l-au făcut un favorit al fanilor încă de la lansare. Filmul urmărește legătura neașteptată care înflorește între tatăl singur Richard (John Hawkes) și artistul înfometat Christine (Miranda July).
Ghost World (2001)
Adaptat după banda desenată la fel de ciudată cu același nume, Ghost World este despre cât de străin și netrăițional poate fi un film de coming-of-age. Comparativ cu filme precum 10 Things I Hate About You și Legally Blonde, comportamentul ciudat al Ghost World l-a ajutat să iasă în evidență ca alternativa excentrică la multe filme mainstream pentru adolescenți.
A Town Called Panic (2009)
Un film de claymation strălucit care îmbrățișează un sentiment de fantezie de desen animat și excentricitate cu fiecare scenă care trece, A Town Called Panic este cât de sălbatic și imprevizibil poate fi o comedie animată. Filmul francez are o abordare distinctă a povestirii și comediei sale care nu aderă la nicio regulă sau structură tradițională.
Lars and the Real Girl (2007)
În timp ce premisa inițială a Lars and the Real Girl îl face să pară ca încă o comedie brută din anii 2000, tonul său sincer și sentimentul de umanitate îl fac o icoană a filmului ciudat și idiosincratic. Filmul îl prezintă pe Ryan Gosling ca pe Lars, un bărbat extrem de timid care consideră imposibil să socializeze sau să-și facă prieteni.
Este cu siguranță ușor să-ți imaginezi acest film făcând deseori din Lars poanta multor glume, batjocorindu-i comportamentul ciudat și iluziile sale. În schimb, Lars and the Real Girl are o iubire și înțelegere profundă pentru singurătatea cu care se confruntă.
Hundreds of Beavers (2024)
În ciuda lansării sale relativ recente, Hundreds of Beavers a urcat rapid prin rândurile altor comedii independente datorită ciudățeniei sale copleșitoare, devenind comedia cultică definitivă a anilor 2020. Scrisoarea de dragoste slapstick maniacă despre un vânzător de applejack beat transformat în captor de animale care se implică în tot felul de șotii a fost lăudată în unanimitate.
What’s Up, Doc? (1972)
Peter Bogdanovich și-a oferit talentele pentru câteva dintre cele mai celebrate și recognoscibile filme din anii ‘70, cu Paper Moon și The Last Picture Show ambele apărând deseori pe listele celor mai mari filme din toate timpurile. Totuși, comedia screwball pe care a regizat-o între aceste capodopere, _What’s Up, Doc?_, este masiv trecută cu vederea și subestimată în mijlocul filmografiei legendare a lui Bogdanovich.
Multă din ciudățenia copleșitoare a filmului vine de la Barbra Streisand, care oferă o performanță comică grozavă ca o proto-manic pixie dream girl care amplifică constant haosul a tot ceea ce se întâmplă. În o lume dreaptă, What’s Up, Doc? ar fi în aceeași conversație cu celelalte clasice ale lui Bogdanovich, precum și recunoscut ca una dintre cele mai bune comedii din anii ’70.
Sursa foto: collider.com
