7 filme de Robert Altman care sunt opere de artă cinematografice
Robert Altman este unul dintre cei mai singulari regizori din toate timpurile, care a emersat într-o perioadă de schimbare în industria cinematografică americană.
Altman și-a dezvoltat un stil unic de povestire care a pus accent pe realism, introspectie și caracterizare puternică. Influența sa poate fi resimțită asupra unor regizori proeminenți din prezent, precum Noah Baumbach, Richard Linklater, Paul Thomas Anderson și frații Safdie.
7. MASH (1970)
MASH este unul dintre cele mai influente filme de război făcute vreodată, precedând serialul de televiziune care avea să schimbe pentru totdeauna mediul. Filmul s-a remarcat prin comentariul său asupra lipsei de sens a războiului.
Deși era tehnic plasat în timpul Războiului din Coreea, filmul putea fi văzut ca un comentariu asupra implicării Americii în Vietnam. Donald Sutherland oferă una dintre cele mai bune performanțe din cariera sa, demonstrând abilitățile sale comice.
6. McCabe & Mrs. Miller (1971)
McCabe & Mrs. Miller este unul dintre cele mai mari westernuri făcute vreodată, tocmai pentru că pare să sfideze toate trăsăturile presupuse ale genului.
În timp ce majoritatea westernurilor tindeau să fie lucrări pline de acțiune și spectacol, acest film era o poveste mult mai intimă despre un oraș sărac și o poveste de dragoste contorsionată. Warren Beatty joacă un personaj laș și vulnerabil, în contrast cu imaginea sa de vedetă.
5. The Long Goodbye (1973)
The Long Goodbye este opera supremă de meta-comentariu asupra genului noir. Elliott Gould este distribuit ca o versiune comică a detectivului privat clasic Phillip Marlowe.
Filmul funcționează ca o satiră inteligentă pentru cei familiarizați cu clișeele genului, dar și ca o experiență introductivă excelentă pentru cei nefamiliarizați cu Marlowe. Printre multe alte calități, merită revăzut pentru o apariție scurtă a lui Arnold Schwarzenegger.
4. California Split (1974)
California Split este o examinare incredibilă a jocurilor de noroc care a fost înaintea timpului său în explorarea laturii dependente a activității.
Gould colaborează din nou cu Altman pentru a juca alături de George Segal ca o pereche de jucători de cărți degenerați care nu se pot abține să parieze tot ce au. Filmul exemplifică ochiul lui Altman pentru distribuție - deși Segal și Gould nu păreau parteneri naturali pe ecran, au avut o chimie uimitoare.
3. Popeye (1980)
Popeye a fost un dezastru financiar uriaș care a ajuns să devină un clasic de cult. Filmul este pur și simplu unul dintre cele mai neobișnuite filme făcute vreodată de un studio major.
Filmul este proiectat imaculat pentru a se simți la fel de expresiv și ireverent ca materialul sursă original. Deși a fost considerat o rușine când a debutat, Popeye a servit ca dovadă că Robin Williams era o vedetă de cinema.
2. The Player (1992)
The Player este un film profund cinic și incredibil de relevant despre lăcomia sistemului de studio de la Hollywood, care a rezistat foarte bine ca o acuzare a modului în care industria filmului absoarbe și distruge creativii promițători.
Altman și-a dezlănțuit furia asupra tuturor problemelor pe care le-a avut de-a lungul carierei, distribuindu-l pe Tim Robbins ca executivul studio ranchiunos Griffin Mill. Filmul are unul dintre cei mai mari anti-eroi din istoria cinematografiei.
1. Gosford Park (2001)
Gosford Park a văzut uniunea dintre Altman și scenaristul Julian Fellowes, care avea să găsească mai târziu un mare succes ca creator al Downton Abbey.
Filmul este o acuzare tăioasă a celor care au și nu au, spusă printr-o poveste misterioasă plină de răsturnări. Deși a fost lansat către sfârșitul carierei lui Altman, a dovedit că nu și-a pierdut nimic din perspicacitatea sau energia care îl făcuse un geniu.
Filmul a reușit să încorporeze un ansamblu masiv de personaje memorabile fără a fi confuz și a realizat câteva dezvăluiri surprinzătoare dificil de anticipat. În ciuda faptului că era unul dintre regizorii “americani” prin excelență, Altman s-a dovedit a fi criticul perfect al societății engleze.
Sursa foto: collider.com
